Apuseni – zona Padiș

  Așa cum mi-am promis de la începutul anului, a venit rândul Apuseniului cu ocazia zilei de 15 august.

Fiind zi liberă, trebuia exploatată căci zile de concediu nu mai aveam pe anul ăsta.

Nu vroiam să fac tam tam prea mare cu tura. Am invitat doar prietenii. Unii au putut să vină, alții nu. Până la urmă ne-am strâns destul de mulți, vreo 12 din mai multe colțuri ale țării: București, Iași, Sibiu.

Din schemă bineînțeles că nu lipsește Luca.

Pe 14 august era întâlnirea la Mama Uța din Gârda de Sus.
Cum drumul a fost nespus de lung, nu am ajuns la ora 14 stabilită. Așa că până la 16 ne-am strâns toți și am amânat un obiectiv pe a doua zi.

Eu cu Bucurii am dormit la cort iar restul la cabană. Mulțumesc mult de găzduire.

Dar să povestesc drumul.

Dimineață la 4,00 sună ceasul. Mă trezesc și încep să finalizez bagajele.

La 6 era preconizat să plecăm din parcare. Dar am întârziat vreo juma de oră.
Tot căram bagaje și tot nu terminam. Mare e Matizul!

Claudiu cu gagicile ne-au așteptat pe autostradă să mergem împreună.

Până la Sebeș am rezistat așa împreună… pe Luca îl apucase caca și vomatul. Am oprit iar ceilalți au plecat mai departe. Nu prea departe căci a fost ambuteiaj de 10 km la intrarea în Sebeș. Fiind zi de lucru, erau tiruri multe.

După toaleta lui Luca, ne-am înscris și noi în așteptarea de vreo oră și ceva până ce să ieșim din Sebeș. Clar asta ne-a dat peste cap planurile de după-amiază.

Claudiu a oprit să mănânce. Noi am continuat drumul de la Alba spre Gârda.

Fain mă pe aici. Drumul relativ liber, printre gospodării micuțe, pajiști întinse, aer curat și fără caniculă.

Am trecut prin Abrud, locul de baștină al lui Furdui Iancu, cântărețul preferat al mamei.

Ce viață au oamenii ăștia pe aici! Am văzut și indicator spre Roșia Montană.
Clar dacă se face exploatarea toată zona asta va fi rasă definitiv de pe pământ.

Am oprit la o benzinărie ca să am rezervorul plin.

Luca nu era în apele lui de la atâta drum și am tot gonit cât poate Matizul să ajung mai repede. Claudiu nu m-a ajuns din urmă, ceea ce înseamnă că am mers  bine!

Aici la Mama Uța ne aștepta Nadia cu echipa și Bucurii.

Am făcut recepția la căsuțe, ne-au lăsat să punem cortul în curte și așa a fost toată lumea fericită.
E fain aici. Pe net au doar camerele scumpe afișate. La fața locului au și alte spații de cazare mai ieftine.
Se mâncă bine.

După masă, Nadia a scos rachetele de badminton și am tras un joc zdravăn de mă durea mâna.

Luca a avut curte mare la dispoziție, s-a jucat de numa.

La un moment dat au apărut niște nori și au udat un pic cortul, dar nimic de speriat.

Ne-am pus degrabă la somn căci a doua zi aveam planuri mărețe.

Am dormit buștean într-o liniște deplină.

Dimineață iar am cărat calabalâcul la mașină și am pornit spre Scărișoara.
Îmi aminteam drumul vechi de acum 5 ani plin de hârtoape. Acest drum era închis circulației.

Dar noutatea este că băieții au asfaltat alt drum până la Scărișoara. Cam îngust, cu curbe periculoase… dar fain.

Din drum scrie că ai 9 km până la Ghețar. Dar nu specifică pe care drum.

Noi după vreo 5 km am oprit mașinile și  am zis să facem mișcare pe jos.

Norocul nostru cu o localnică care ne anunță că mai sunt km buni până acolo. Așa că facem cale întoarsă și revenim la mașini.
Aveam să constatăm că avea prefectă dreptate.

Am făcut niște poze pe aici. Frumos tare!

IMG_3443 IMG_3426 IMG_3424 IMG_3370

Am parcat, am plătit parcarea neamenajată și am urcat spre Ghețar pe jos.
Și Luca pe jos evident. Eram primii drumeți pe ziua de 15 august.


Cum am ajuns sus, a venit și ghidul cu al său jipan care l-a urcat până în buza scărilor.

Pentru el  nu este circulația interzisă. Îi cade burta dacă merge pe jos juma de oră în fiecare zi.

Am luat biletele și am intrat în gaura plină de gheață.

IMG_3413 IMG_3384 IMG_3398 IMG_3376

Din nefericire nu am fost inspirată să iau rucsacul lui Luca și l-am cărat în brațe până jos. Destul de anevoios, dar m-am descurcat cu brio. Bașca că am avut febră o săptămână la mână.

Odată ajunși pe plat, Luca a început să vorbească cu voce mai tare că îl acoperea pe domnu ghid.

Vizita a fost scurtă, prezentarea la fel.
Eu mai fusesem pe aici. Din păcate gheața era de mai mici dimensiuni acum. În câțiva ani dispare și acest obiectiv.

Ne-am reîntors la mașini. Mulți turiști abia veneau. Mulți!
Mă bucură lucrul ăsta.

Luca zburda de n-avea treabă la vale. Îl tot țineam de mână să nu-și rupă pantalonii.

Moment de explicații. Îmi place mult poza asta făcută de Florentina.

Ne întâlnim cu destule mașini la coborâre, din fericire fără incidente.
Înainte de 2 km de șoseaua principal oprim la o altă Peșteră semnalizată, cea a lui Ionele.

Plătim intrarea. Așteptăm să vină și alți turiști, 10 minute. O tanti vindea clătite cu dulceață de afine.

Am luat evident.

Intrăm în Peșteră cu renumitul ghid, la fel de burtos și mustăchios ca cel de sus de la Scărișoara.

IMG_3457

Mai apatic în vorbă și destul de atipic pentru un ghid. Dar ne conformăm și ascultăm cu atenție povestea.

La un moment dat pe cineva picură ceva. Ghidul zice că s-a pișat un liliac. Noi nu râdem că nu am sesizat gluma.

În fine… nu e spectaculoasă peșterea și banii dați 10 lei de căciulă – un pic exagerat.

Pornim spre Peștera Urșilor.

Ajungem pe la 15,30 la poartă. Luăm bilete și așteptăm. Pentru fotografii se plătește o taxă. Pe care nu o lua nimeni dar toți făceau poze. Am făcut și eu vreo 3 căci m-a întrebat un guardian dacă am plătit taxa. Am zis că nu și am zis că o plătesc când ies dacă voi face mai multe. Dar nu am mai făcut niciuna.
El mi-a spus că o pot plăti la el. Sigur nu îmi dădea bon în întunericul ăla. Și asta e o formă de a câștiga ceva bani în plus.
Am refuzat să fac asta pentru 3 poze.

Peștera m-a impresionat foarte mult din toate câte am văzut.
E artă frate!
Poze găsiți peste tot pe net, profesionale chiar.

IMG_3478 IMG_3474

Până la Peșteră este un drum care se închide circulației și e plin de tarabe cu tot felul de acareturi.

Intrarea este solemnă, într-o clădire odioasă care te urcă pe niște scări, pe unde treci pe la bar și apoi ieși pe o terasă în aer liber unde aștepti următoarea rundă de intrare.

IMG_3470

Odată intră 100 de oameni sau câți sunt și așteaptă.

În Peșteră te grăbește să mergi că așteaptă alții la ușă.

În fond nu știu de ce am dat bani. Să mă alerge unu prin peșteră.

Dar a meritat pentru acele câteva frânturi de peisahe.

Luca a vorbit tot timpul. El și ghidul de altfel. Nu prea îi convenea nici lui situația.

Am uitat să spun de parcare.

Aici pe un tăpșan printre copaci, pe iarbă cică e parcarea. Se plătește 5 lei sau 10 lei de mașină. Dar nu este nimic amenajat ca fiind parcare. Bani tre să dai.

Pornim spre Padiș.

IMG_3372

Până la Padiș am avut o altă surpriză: drum asfaltat, cu 2 benzi, cu balize, cu semnalizatoare, marcat până la ieșirea din Padiș. Uau! Acum 5 ani nu urca nici dracu pe aici căci era impracticabil drumul.

Altă surpriză: doar de un an deschis drumul și au apărut construcțiile care mai de care mai dubioase și mai urâte, toate neterminate. Inclusiv cabana unde trebuia să fie cazată trupa.

Se urâțește zona. 2 munți defrișați se văd în apropiere. E clar! Adio Apuseni.

Încep serpentine serioase și pante de 10 grade și matizul meu behăie rău de tot.
Tucu tucu tucutucu… încet cu 10/h urcăm și noi. Dar ajungem!

Unde? La Cabana Brădet.
Luăm camerele în primire. Bunicele nimic de spus. Lăsăm la o parte faptul că nu se putea aerisi bine, avea un geam ciudat. Întunecată. Baie veche și urâtă. Paturi mari de la bunica din casă sigur. Dar saltelele erau bune.
Gunoi nu exista, tomberon adică afară să arunci gunoiul din cameră. Oricum nu îl lua nimeni. Hârtie igienică nu am primit suplimentar, cu toate că stăteam 4 în camera aia. Am luat de acasă preventiv. Și prețul pe măsură 150 lei/noapte. Adică foarte scump la ce se oferea.
Dar mâncare era cam lipsă aici în civilizație. Aveai de ales între 2 ciorbe, grătar și o dată mămăligă cu brânză. Nu se face la cererea clientului mâncare. Ce ai gătit aia mânci. Punct. Dacă nu, mori de foame cu pretenții.
Am rugat-o pe duduie să îi facă lui Luca o mămăligă cu brânză.  Nu a vrut.
Am rugat-o să mă lase să fierb un piept de pui pentru el. Nu a vrut.
La telefon mi-a spus că au loc de cort. Canci. Locul era pe o movilă în fața butoaielor. Spațiu foarte mic. Cu 20 lei/pers… atenție. Nu de cort! Și cică îți oferea apă caldă. Dar aceasta este doar la anumite ore nu toată ziua. Asta nu a ma specificat. Și când era se mai întrerupea că Nadia a rămas cu șamponul în cap.
De negociat nu prea au negociat… după ce au instalat Bucurii cortul au zis că lasă la 10 lei/pers. Hahaha… prea târziu și oricum nu aveam unde să-l punem.

Au doar un frigider la toată cabana. Mic de cameră unde am pus niște mâncare care s-a stricat evident. Nu făcea față la cât era de umplut.
Se fumează în sala de mese. Fum care urcă și în camere. Astea fiind deasupra restaurantului.
În plus, restaurantul are iz de cârciumă din satul bunicii. Cu pereți nevăruiți, fum, gălăgie, etc.

Nu recomand Cabana Brădet pentru cazare never.

Sunt alte căsuțe în zonă care nu au site și la care poți sta decent cu 60 lei/camera.
Dar cine dracu știa de satul ridicat în Padiș?

Trecând peste acest aspect dubios, să mergem mai departe.

Bucurii și-au instalat cortul în Poiana cu 3 brazi și un râu, loc de reuniune în fiecare seară la foc.

DSC05023

IMG_3646

Dimineață avem în plan Cheile Rădesei și Someșul Cald.

Pornim mai puțini la drum.

IMG_3526

IMG_3538

IMG_3536

Cheile Rădesei m-au impresionat de-a dreptul. Nu le mai parcursesem până acum. Cățărare ușoară, lanțuri, umezeală, ferestre spre cer deschise prin stâncă… fain! Păcat că a durat puțin.

IMG_3636

Intrăm în circuitul Sămeșul Cald. De fapt te învârți prin pădure în  jurul râului. Nimic spectaculos în afară de niște puncte de belvedere.

IMG_3622

IMG_3542

Grohotiș ciudat pe o porțiune până la râu.

Bucur ne-a făcut o demonstrație de cățărat.

IMG_3569

La revenire am intrat efectiv pe cursul râului și am văzut preții falnici ai cheilor. Aici mi-a plăcut.

IMG_3604

IMG_3588 IMG_3576

Le-am coborât și pe gagici un pic in Cheile Rădesei apoi ne-am îndeletnicit cu strânsul lemnelor pentru foc, căci peplatou nu sunt.

IMG_3495 IMG_3486 IMG_3519 IMG_3481 IMG_3629 DSC050508 DSC050408 DSC050047

Ne-am strâns  în jurul focului. Luca vroia numai la apă evident.

Următoarea zi urmau Cetățile Ponorului. De data asta ma intrat în traseu mai mulți.

IMG_3700

Am lăsat mașina la Cabana Cetățile Ponorului.

Coborârea în cetăți este abruptă și mi s-a părut mai periculoasă ca acum câțiva ani.

Am ajuns cu bine jos toți.
Apă nu mai era… în trecut se formau cascade frumoase aici.

Urcarea spre Balcoane a fost horor. Cădeau bolovani de la cei care coborau. Alunecam de numa pe pământul umed. Mersul în patru labe a fost eficient.

IMG_3718 IMG_3806 IMG_3755 Fotografie0935 Fotografie70926 Fotografie092=1     IMG_3786

IMGP59478

Mihaela vroia să vadă un izbuc. De comun acord am coborât spre Izbucul Galbenei.

IMG_3759

Am coborât vreo oră. Aici multă lume.

Am stat puțin, am luat apă. Un nene ne tot spunea că nu e bună apa de băut că e cu pișat de oi. Ne-a bătut la cap tot timpul. Eu am ignorat total… cum să fie așa dacă de aici izvorăște?
Am băut toți din ea… nu a murit nimeni.

La întoarcere a fost greu urcușul… dar l-am răzbit.

Ne-am oprit la mâncare la Cabana Cetățile Ponorului. Aici aveau doar un fel de ciorbă, un fel de mâncare.

Porții mici și scumpe. Dar bună la foamea pe care o aveam.

Reîntorși la bază am făcut focul până noaptea târziu.

IMG_3665 DSC051802

Duminică era plecarea… am strâns sarsanalele, aveam mai puține acum și am pornit spre Alba Iulia cu gândul să vizităm Cetatea.

Am pierdut ceva vreme și pe aici.

IMG_3827 IMG_3824 IMG_3817  IMG_3857 IMG_3848

Pe la 15,30 eu am plecat, ceilalți au rămas căci au intrat și pe Trans Alpina.

Drumul bun pânî în stațiuni. Am pierdut ceva vreme dar am ajuns pe lumină acasă.

Luca s-a comportat onorabil, nu a vomat, a dormit cam tot drumul.

IMG_3809

De la Alba până în București nu am oprit mașina.

A trecut repede dar a fost fain căci am mers numai între prieteni și ne-am simțit foarte bine toți.

Cu plimbarea asta mi-am terminat și zilele de concediu pe anul ăsta.

7

8

Reclame